A accepta o pierdere
30 Jun 13Un șomer, tată a patru copii, se târa fără speranță de-a lungul unei străzi pustii. Plecase de-acasă când se crăpase de ziuă, așa cum făcuse în fiecare zi în ultimele câteva luni. Disperarea lui era evidentă din mersul lui șovăitor. Se aștepta deja ca rundele sale prin oraș să nu reușească nici de astă dată să producă vreo muncă plătită.
Familia lui se lupta cu greutățile vieții. Facturile se adunau mormane, copiii se duceau uneori flămânzi la culcare, iar soția lui începea să sufere de depresie. În timp ce-și târșâia pașii pe drumul plin de colb, degetul mare de la picior a lovit ceva. Curios, s-a aplecat să ridice obiectul. Era o monedă veche, stricată și necunoscută. ”Insuficientă, s-a gândit, ca să ne ușureze traiul.”
Cu toate acestea, s-a dus cu ea la bancă.
- Nu este o monedă în circulație, i-a spus casiera.
Omul a ridicat neputincios din umeri. Acesta era felul în care îi mergea norocul. Casiera l-a sfătuit să o ducă la un numismat în capătul de jos al străzii. Colecționarul i-a confirmat vechimea monezii și i-a dat 30 de dolari pe ea.
Nespus de bucuros, sărmanul om a început să mediteze ce ar putea face cu această pleașcă. Trecând pe lângă un depozit, a văzut niște plăci de lemn frumos marmorate care erau ieftinite la vânzare. Îi putea construi soției lui câteva rafturi, căci tot spunea de un timp încoace că nu avea unde să-și pună oalele și borcanele în modesta lor bucătărie.
Dându-și cei 30 de dolari pe materialele respective, le-a săltat în spinare și a pornit-o spre casă. Pe drum s-a întâmplat să treacă pe lângă un fabricant de mobilă. Ochiul profesionist al producătorului a remarcat imediat modelul atractiv marmorat, culoarea frumoasă și calitatea deosebită a lemnului pe care omul îl căra pe umeri. Avea o comandă să construiască un birou și cu acest lemn putea să ceară un preț mare, așa că i-a oferit omului 100 de dolari. Când acesta a ezitat, fabricantul de mobilă l-a tentat altfel, oferindu-i să-și aleagă din diferitele mobile prefabricate. Exista printre ele un bufet care i-ar fi plăcut cu siguranță soției lui. A făcut trocul respectiv și a împrumutat de la producător o roabă ca să și-l transporte acasă.
Drumul lui ducea pe lângă o proprietate nouă. O femeie, care-și decora casa, a privit pe fereastră și a văzut omul cărând cu roaba tocmai modelul de bufet care și-l dorea pentru rufe. I-a oferit 200 de dolari pe el. Când l-a văzut că ezită, a ridicat oferta cu 50 de dolari. De astă dată omul a bătut palma cu ea, i-a înapoiat fabricantului de mobilă roaba și s-a așternut din nou la drum spre casă.
S-a oprit în fața porții. Mulțumit de norocul lui, și-a băgat mâna în buzunar și a scos de acolo banii pe care i-i adusese acea zi. Voia să-i mai numere o ultimă dată și de-abia aștepta să-i arate soției lui. Chiar în acel moment, un hoț s-a repezit spre el din spatele unui tufiș, l-a amenințat cu cuțitul, i-a furat cei 250 de dolari și a zbughit-o. Soția lui văzuse atacul de la geamul bucătăriei. A ieșit în fugă din casă:
- Ce s-a întâmplat? a strigat. Ești bine? Ce ai pierdut?
Omul a ridicat din umeri și a spus:
- Ei, doar o monedă veche, stricată peste care am dat în dimineața asta.
după George W. Burns – ”101 povești vindecătoare pentru adulți”