Romedea Logo

Perla

09 Sep 13

perlaJenny era o fetiță frumoasă de cinci ani, cu ochi strălucitori. Într-o zi, în timp ce era într-un magazin cu mama ei, a văzut un colier de perle false ce costa 2,50 $. Cât de mult și-l dorea! A întrebat-o pe mama ei dacă i-l cumpără și ea i-a răspuns: ”Facem o înțelegere, eu îți cumpăr colierul și când ajungem acasă, facem o listă de lucruri pe care le-ai putea face tu, ca să-l poți plăti, bine?”. Jenny a fost de acord și mama ei i-a cumpărat colierul.

Jenny se străduia în fiecare zi să facă toate treburile pentru a putea plăti. În scurt timp și-a achitat datoria. Jenny își iubea perlele! Le purta pretutindeni: la grădiniță, când dormea și când ieșea cu mama ei.

Jenny avea un tată care o iubea foarte mult. Când mergea la culcare, el se ridica din fotoliul său favorit ca să-i citească povestea preferată. Într-o noapte, după ce i-a citit povestea, i-a zis: ”Jenny, tu mă iubești?” ”Oh, tată, da!” ”Atunci dăruiește-mi mie perlele tale”, i-a cerut el. ”Oh, tată, nu perlele – a zis Jenny. Dar ți-o dau pe Rosita, păpușa mea preferată. Mai știi care? Mi-ai făcut-o cadou anul trecut de ziua mea. Ți-o dau cu toate lucrușoarele ei cu tot. E bine, tată?” ”Oh, nu, fetița mea, lasă, nu contează” și sărutând-o pe obraji, i-a zis: ”Noapte bună, micuțo!”

O săptămână mai târziu, tatăl o întreabă din nou, după ce îi citește povestea: ”Jenny, mă iubești?”. ”Oh, da, tată, știi cât de mult te iubesc!”, i-a răspuns ea. ”Atunci dă-mi mie perlele tale.” ”Oh, tată, nu perlele, dar ți-l dau pe Lazos, calul meu de jucărie. Este preferatul meu, părul lui e atât de moale și poți să te joci cu el și să-i faci codițe.” ”Oh, nu, fetițo, lasă.” Și i-a șoptit la ureche: ”Somn ușor.”

După câteva zile, când tatăl intră în dormitor să-i citească povestea, Jenny stătea pe pat și cu tremur în voce i-a spus: ”I-a, tată” și i-a întins mâna. A deschis palma: în ea se afla prețiosul colier. Tatăl, cu o mână a luat colierul de plastic și cu cealaltă a scos din buzunar o cutiuță de catifea albastră. În cutiuță erau superbe perle adevărate. Le păstrase acolo, așteptând ca Jenny să renunțe la acel lucru ieftin, ca să-i poată oferi unul de valoare.

Așa e și cu Tatăl Nostru. El așteaptă ca noi să renunțăm la lucrurile fără valoare din viața noastră pentru ca El să ne dea comori neprețuite. Nu e bun Dumnezeu?

Asta mă face să mă gândesc la lucrurile de care mă agăț și la care nu-mi vine să renunț și mă întreb: oare ce vrea Dumnezeu să-mi ofere în locul lor?

 

 

după Humberto A. Agudelo C. ”Vitamine zilnice pentru suflet”