Romedea Logo

EXPERTIZA PSIHOLOGICĂ CLINICĂ IN DOMENIUL JUDICIAR

Din perspectiva sistemului de justiţie, expertiza psihologică nu este nimic altceva decât un mijloc de probă la care magistraţii apelează în situaţia în care, pentru stabilirea adevărului obiectiv, apreciază că este nevoie să-şi lămurească unele împrejurări de fapt, în special din zona laturii subiective (voinţă, vinovăţie, intenţie etc.), pentru elucidarea cărora sunt necesare competenţe profesionale dintr-o anumită specialitate şi un domeniu de specializare, competenţe profesionale pe care magistraţii nu le deţin.

Persoanele chemate de către magistraţi să lămurească aceste împrejurări de fapt, de naturăpsihologică, în calitate de auxiliari ai justiţiei, sunt numite de către magistraţi, prin încheieri de şedinţă/ordonanţe, după caz, experţi psihologi.

Activitatea experţilor psihologi poartă denumirea de expertiză psihologică, care poate fi judiciară, în cazul în care aceasta este admisă de organul judiciar, indiferent de entitatea/entităţile care achită onorariul aferent, fiind apreciată ca utilă în probatoriul administrat în cadrul unui proces judiciar, şi extrajudiciară, dacă se realizează la solicitarea părţilor, înainte să fie admisă de către un organ judiciar, într-o cauză aflată pe rol.

Expertiza psihologică este un act profesional de concepţie analitică, o cercetare psihologică cu caracter investigativ, realizată de către un psiholog atestat în specialitatea psihologie clinică, specializat complementar/universitar în domeniu, admisă de către un organ judiciar sau solicitată de către una/mai multe părţi, finalizată printr-un raport de expertiză psihologice, care conţine opiniile de specialitate ale expertului psiholog desemnat/contractat cu privire la unele împrejurări de fapt, enunţate prin unul sau mai multe obiective, în vederea utilizării ca probă pentru soluţionarea cauzei judiciare.

Expertiza psihologică reprezintă o activitate profesională continuă, specializată, realizată sub această denumire profesională, fără a putea fi confundată cu practica accidentală în domeniu, realizată de către un profesionist sau un neprofesionist.

Principalul “instrument” utilizat în expertiza psihologică este chiar expertul psiholog, a cărui atestare/ competenţă profesională este în afara oricărui dubiu şi care, pe baza analizei psihologicecomplexe realizate, culegând, comunicând şi corelând date/informaţii, atât la nivel cognitiv, cât şi lanivel conativ, pe baza unei procesualităţi specifice, asimilate în urma procesului de formare şi a experienţei profesionale/ personale, exprimate printr-un discurs profesional unic, formulează opinii de specialitate, concretizate prin elaborarea unor răspunsuri cu valoare de predicţie la întrebări (obiective) vizând funcţionarea psihologică a subiecţilor expertizaţi.

Psihologii cu competenţă în expertiza psihologică, experţii psihologi, trebuie să cunoască şi să respecte principiile de funcţionare ale sistemului de justiţie, legislaţia privind statutul expertizelor şi experţilor, drepturile şi obligaţiile experţilor, precum şi însemnătatea rolului lor în actul de justiţie. În acest sens, psihologii numiţi în expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare nu trebuie să servească interesului singular şi personal al beneficiarului care le contractează serviciile psihologice sau le achită onorariile, ci numai interesului profesional, interesului justiţiei, precum şi interesului magistratului în aflarea adevărului şi soluţionarea cauzei judiciare.

Având în vedere cazuistica complexă şi distinctă din sistemul judiciar, precum şi practica internaţională în domeniu, experţii psihologi utilizează analiza psihologică complexă,drept metodă principală şi obligatorie, alături de anamneză, ghiduri de evaluare biografică, interviu, observaţie şimetode/ tehnici proiective, precum şi ghiduri specifice de analiză psihologică pentru sistemul judiciar.

O altă resursă importantă a expertului psiholog o reprezintă construirea unei metodologii proprii, etalonate si validate pe populatii judiciare specifice (interviuri, chestionare, fişe de observaţie, ghiduri, etc.), specifice fiecărui expert psiholog, pe baza experienţei profesionale, a cazuisticii judiciare întâlnite, a formării şi a specializării acestuia.

Metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică generale, standardizate sau nestandardizate, au numai un rol de ghidare, fiind utilizate în scopul confirmării/infirmării concluziilor demersului analitic investigativ. Rezultatele aplicării metodelor şi tehnicilor de evaluare generale standardizate pe populaţia generală nu se pot corela întotdeauna pozitiv/negativ cu rezultatele metodelor expertizei psihologice aplicate pe grupuri de populaţii specifice, asemenea celor întâlnite în procesele judiciare.

Obiectul expertizei psihologiceîl constituie tocmai lămurirea unor împrejurări de fapt, a unor probleme de ordin psihologic, de care depinde soluţionarea unei cauze judiciare, cu ajutorul unor dovezi obţinute pe baza utilizării unor competenţe (experiențe analizate și validate sistematic) profesionale de specialitate.

Aşadar, toate împrejurările care se pot lămuri de către un magistrat nu pot forma obiectul unor expertize psihologice.

Concluziile expertizelor psihologice nu pot conţine aspect de drept (aprecierea sau recomandarea interzicerii /limitării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, pedepse sau alte măsuri judiciare, prezentarea situaţiilor judiciare ale părţilor, interpretări juridice ale actelor, faptelor, atitudinilor sau comportamentelor, identificarea unor persoane, etc.) şi nici sugestii privindsoluţionarea unei cauze judiciare, dar nici aprecieri din alte domenii de activitate ori teoretice, care nu au rezultat în mod direct sau indirect (corelativ, logic si deductiv) din expertiza psihologică.

Având în vedere practica judiciară existentă şi aprobarea de către Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România a primului Standard de formare profesională complementară, propus spre avizare de către Institutul de Psihologie Judiciară în domeniul expertizei psihologice, încă din anul 2012, putem deja vorbi de o practică legală în domeniul formării și practicii în expertiza psihologică din Romania, ca efect al aprobării standardului de formare în expertiza psihologică şi al obţinerii competenţelor profesionale de către psihologii absolvenţi, fapt care a permis elaborarea prezentelor Standarde de calitate în activitatea de expertiză psihologică.

Clasificarea actelor profesionale după criteriul solicitării/admiterii

a) expertiza psihologică judiciară este expertiza psihologică admisă ca mijloc de probă de către organul judiciar, din oficiu sau pe baza solicitării uneia/mai multor părţi, indiferent care este entitatea care achită onorariul aferent;

b) expertiza psihologică extrajudiciară este expertiza psihologică realizată la cererea părţilor interesate (persoane fizice sau juridice), fără aprobarea organului judiciar.

Expertizele psihologice judiciare pot fi dispuse din oficiu de către organele judiciare sau pot fi admise de către organele judiciare, la solicitarea uneia/mai multor părţi interesate.

Expertizele psihologice extrajudiciare pot fi solicitate de către orice persoană fizică sau juridică, direct sau prin reprezentanţi (reprezentant legal, avocat etc.).

Potrivit Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, beneficiarul serviciilor psihologice este persoana asistată psihologic (beneficiar direct), pe când beneficiarul contractual este persoana fizică sau juridică care contractează serviciile psihologice.

Titlul profesional utilizat în practica profesională şi judiciară: expert psiholog (numirea si utilizarea procedurilor specifice).

Expertul psiholog este denumirea generică dată psihologului cu drept de liberă practică specializatîn domeniu, numit de către organul judiciar cu acest titlu, printr-o hotărâre judecătorească, încheiere de şedinţă, ordonanţă /o altă rezoluţie sau potrivit contractului de prestări servicii psihologice, pentru a realiza o expertiză psihologică şi de a înainta un raport care să conţină opinii de specialitate cu privire la obiectivele formulate de către organele judiciare/părţi.

În actualele condiţii legislative, expertul psiholog nu poate fi numit în general, ci numai în raport cu o cauză concretă, având obiective specifice, dedusă judecăţii, astfel încât actul de numire devine intuitu personae.

Potrivit standardelor American Psycological Association – APA şi European Federation of Psychologists’ Associations – EFPA, în domeniul forensic psychology, practica este recunoscutăpsihologilor clinicieni care au o formare profesională specializată în domeniu, utilizează titlul de expertpsiholog (expert witness) şi numesc activitatea psihologică expertiză psihologică pentru instanţa de judecată (forensic psychology).

 Expertiza psihologică clinică – asupra personalităţii normale a individului decelând trăsătura, atitudini, motive, tendinţe, intenţii, factori intelectivi, factori volitivi, factori afectivi, pulsiuni şi stări  – are ca scop să poată obiectiva şi supune aprecierii magistratului (judecător, procuror) componenta subiectivă a faptelor şi comportamentelor – fiind aptă să contribuie la aflarea adevărului în cauză.

Expertiza psihologică este realizată de către expertul psiholog, care îşi exercită funcţiunile sale în cadrul unei profesiuni liberale.

Expertiza psihologică  a devenit o necesitate în actuala condiţie psiho-socială, pentru rezolvarea unor probleme spinoase, unde magistraţii pot fi ajutaţi în procedurile judiciare prin intermediul acestui mijloc, pentru ca actul de justiție să fie perfectat şi să înţeleagă mai bine ce se întâmplă din punct de vedere psihologic.

Consilirea părţii/ victimei/ părintelui pentru a înţelege, din punct de vedere psihologic, demersul expertizei psihologice şi importanţa ei în actul de justiţie.

Părțile nemulțumite de rezultatele unei expertize psihologice pot solicita opinia unui alt specialist, care poate formula opinii sau recomandări cu privire la aceleași obiective.

Tipuri de evaluări:

1. Evaluări de scurtă durată – evaluarea clinică este centrată pe observaţiile clinice asupra membrilor familiei şi interacţiunile lor şi pot include recomandări pentru evaluări viitoare.

2. Evaluări centrate pe problemă – când nu există factori de risc şi cuplul agreează majoritatea planului de parenting.

3. Evaluări complete – evaluarea clinică  este în faţa unor probleme complexe de sănătate mentală sau factorilor de risc cum ar fi: dezbateri între părinţi, violenţă domestică, abuz de substanţe, boli mentale serioase sau abuz al copilului.

Domeniile de aplicabilitate ale expertizei psihologice

- domeniul dreptului penal (infracțiunile prevăzute de legea penală, probatoriul, martorii, executarea pedepselor, măsurile asiguratorii, liberarea condiționată, victime, infractori, inculpați etc.)

- domeniul dreptului civil (relații de familie, divorț, încredințarea minorului, instituirea unor măsuri de protecție a minorului, protecția vârstnicilor, protecția persoanelor cu dizabilități etc.)

- domeniul dreptului muncii (climatul organizațional, restructurarea organizațională, diagnoza organizațională, angajarea în muncă, menținerea în muncă, concedierea, conflictul de muncă, disponibilizarea de personal etc.)

- domeniul dreptului comercial (politici de marketing, psihologia consumatorului, negocierea contractelor,prejudicierea relațiilor comerciale, neexecutarea contractelor etc.) – domeniul dreptului administrativ, dreptului transporturilor etc.