• 

  Despre Mine

• 

  Servicii

• 

  Informatii Utile

• 

  Contact

Abuzul sexual

19 Mar 16

Victimele agresiunilor sexuale suferă o traumă semnificativă, în special copiii. Trauma poate fi ameliorată prin tratament psihologic și medical adecvat și prin intervenția autorităților legale. Deseori, dezgustul față de cel care a comis abuzul se însoțește de un sentiment de frică intensă. Pe lângă aceste traume, provocate în mod nemijlocit prin faptele la care au fost supuse, victimele sunt nevoite să înfrunte și cortegiul de interogatorii, expertize, confruntări, necesare desfășurării procesului penal. În rezolvarea acestor cazuri, cu o mare încărcătură emoțională, magistrații, psihologii, medicii, avocații, serviciile de asistență socială sunt puși în fața necesității de a aborda atitudinea adecvată pentru investigarea cazului, de a conlucra în scopul asigurării revenirii victimei la o stare de normalitate, dar în același timp, de a identifica și pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejând astfel victima și comunitatea. Victimele unui viol se prezintă, de obicei, imediat după incident, în timp ce acelea care au fost molestate/supuse unui incest sunt identificate uneori după luni sau chiar ani de la comiterea abuzului, din cauza lipsei unei traume fizice, care să poată fi rapid diagnosticate. Din cauza naturii sale, deseori incestul nu este raportat, fiind dificil de dovedit. Din păcate, incestul și molestarea intrafamilială sunt, probabil, cele mai frecvente forme de abuz sexual asupra copilului. Impactul psihologic este deosebit de puternic și cu efecte pe termen lung, chiar dacă pe moment copilul nu conștientizează ceea ce i s-a întâmplat și nu poate discerne între bine și rău din cauza vârstei mici. Aducerea agresorilor în fața instanței este extrem de dificilă, motivele principale fiind, pe de o parte greutatea de a confirma comiterea abuzului cu martori, iar pe de altă parte dificultatea copilului de a depune mărturie împotriva agresorului său, mai ales dacă acesta este un membru al familiei sale. Din cauza lipsei de înțelegere din societatea tradițională pentru victimele abuzurilor sexuale, acestea vor trebui ajutate să facă față atitudinilor reprobative din familia restrânsă și extinsă sau a celor din comunitatea mai largă de viață. De obicei, victimele sunt acuzate din diverse motive: că au suportat abuzul sexual fără să ceară ajutor sau că nu au avut tăria să suporte mai mult fără să dezvăluie secretul, că au provocat abuzul prin comportamentul sau îmbrăcămintea lor, că inventează sau exagerează gravitatea unor incidente izolate.

Studiile demonstrează că o mare influență asupra comportamentului aberant îl are și televiziunea, care prezintă materiale cu caracter obscen și violent, dar și internetul, cu o dezvoltare exponențială în zilele noastre, o formă de vehiculare a informației care atacă eficient nivelul cognitiv al psihicului unui copil, putând produce în timp consecințe grave asupra imaginii de sine, sexualității etc.

Literatura de specialitate arată că deși copiii reprezintă aproximativ 60% dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri rămân necunoscute, deoarece agresiunile se produc în mediul familial și se asociază cu molestarea nonviolentă și incest, nefiind raportate. Doar agresiunile din afara căminului, mai brutale și care constituie acte de viol sunt cunoscute. Ocazional, incestul se confirmă în timpul adolescenței. În timp ce violul și molestarea reprezintă disfuncții ale comunității, incestul este o problemă care apare din cauza disfuncțiilor intrafamiliale. Victimele incestului trebuie tratate cu mare atenție și cu implicarea întregii familii în terapie, altfel disfuncțiile se mențin, poate reapare incestul sau altă disfuncție intrafamilială. Un copil abuzat sexual prezintă comportamente diferite de ceilalți copii și este supus unor factori de risc precum: consumul excesiv de alcool și droguri, transformarea sa din cel abuzat în cel care abuzează, probleme mentale, izolare sociala, lipsa ludicului. Un copil care a fost exploatat sexual o dată, e foarte probabil să fie abuzat apoi de mai multe ori sau de mai mulți.

Majoritatea celor molestați sau victime ale  incestului își suprimă foarte puternic amintirile legate de abuz, până când, împrejurările vieții le scot la suprafață. Dependența și comportamentul compulsiv sunt principalele tehnici de suprimare a amintirilor legate de abuz. Multe victime, aflate în recuperare, încep să renunțe la mecanismele defensive, astfel încât amintirile le devin mult mai accesibile. Unele amintiri se derulează prin intermediul viselor, , altele apar spontan, încât, în cele din urmă victimele admit veridicitatea acestora. Amintirea că abuzul sexual a existat este primul pas în procesul de vindecare a traumei; urmează amintirile despre situațiile concrete, apoi identificarea sentimentelor simțite în momentul producerii abuzului.

Consecințele abuzului sexual asupra copilului depind de o serie de factori, precum:

-  Vârsta copilului în momentul abuzului: cu cât copilul este mai mic, cu atât efectele psihice și fizice ale abuzului pot fi mai severe.

-  Gradul apropierii în relația agresorului și a victimei, incestul având în acest sens cele mai dramatice consecințe pe termen lung, consecințe la care contribuie oprobiul social care întâmpină aceste relații; de asemenea apropierea între victimă și agresor poate îngreuna și întârzia mult dezvăluirea abuzului sexual („mi-a fost frică să spun, fiindcă X-ulescu trăia cu noi, mama ținea la el, trebuia să-l consider tatăl meu” „tot timpul mi-a fost teamă că o să-l trimită pe tata la închisoare dacă se află”).

-  Durata abuzului. Un singur eveniment de tipul abuzului sexual este mai ușor de prelucrat, decât situațiile abuzive, care se întind pe durată mai lungă de timp; relațiile de abuz sexual din cadrul familiei, care se prelungesc uneori ani de zile, fără a fi dezvăluite, sunt extrem de traumatizante și se pot prelucra extrem de dificil.

-        Numărul persoanelor care au abuzat copilul, tipul abuzului și măsura în care agresorul a recurs la forță. Numărul mare de persoane implicate în abuz, însoțirea relațiilor sexuale de acte de tip sadic, supunerea copilului prin forță măresc senzația de neajutorare a acestuia.

O analiză a 45 de studii a evidențiat despre copiii victime ale abuzului sexual că aceștia manifestă mai multe simptome emoționale și comportamentale în comparație cu cei neabuzați (Kendall-Tacket, Williams&Finkelhor, 1993):

-        Copilul simte că încrederea i-a fost trădată, iar acest fapt generează durere emoțională, stima de sine scăzută, dependență și sentimentul de pierdere a puterii (De Young, 1986). Cei sub 5 ani pot prezenta regresii în dezvoltare, relații inadecvate cu părinții și coșmaruri repetate.

-        Istoricul de abuz sexual este asociat cu tulburări psihologice severe, cu stresul posttraumatic, nivel crescut de anxietate, inclusiv cu Tulburarea de Personalitate Borderline (Polusny & Follette, 1995).

-        Consecințele abuzului sexual mai pot fi exprimate prin: sentimente de culpabilitate, umilință și jenă, responsabilitate tensionată de păstrare a secretului, frica de a fi pedepsit, degradarea imaginii de sine, sentiment de murdărire corporală, ostilitate, furie, insomnii, depresie cu tendințe suicidare și comportamente de automutilare, anxietate de reproducere și deteriorare sexuală, iar dacă există condiții predispozante se poate ajunge la isterie și psihoză. Pentru victimele masculine molestate de bărbați crește de 4 ori probabilitatea de a deveni homosexuali.

-        Adolescenții victime ale abuzului sexual sunt mai predispuși să fugă de acasă, să consume droguri și alcool, să dezvolte bulimie sau anorexie, să aibă conflicte cu profesorii pe fondul absenteismului școlar și a scăderii performanțelor școlare, să recurgă la prostituție. Mamele adolescente cu istoric de abuz sexual sunt mai predispuse să-și abuzeze copiii sau să-i plaseze în servicii de protecție a copilului.

-        O preocupare a victimelor adolescente constă în posibilitatea apariției unei sarcini sau contactării unei boli venerice. Există cazuri când sarcina este depistată îndeajuns de repede pentru a se recurge la o întrerupere voită a sarcinii. Însă, unele victime își descoperă sarcina prea târziu, datorită negării venită din partea lor, care le protejează împotriva unor sentimente deosebit de violente față de copil. Când se văd însărcinate se gândesc la viol, și, se simt foarte vinovate, apărând, împotriva voinței lor sentimente distructive la adresa acestui copil pe care nu-l pot iubi. Își neglijează sarcina, nu au grijă de ele, nu anticipează nașterea, născând forțat în toalete sau în locuri publice; astfel, riscurile de abandon sau de infanticid sunt majore.

Efectele posibile pe termen lung sunt numeroase și pot include:

-        Comportamente autodistructive, disociere, anxietate, sentimente de izolare și stigmatizare, stimă de sine scăzută, neîncredere cronică în oameni, tendințe spre revictimizare (Sperry & Gilbert, 2004).

-        Somatizările au fost frecvent întâlnite: dureri de cap și de stomac, astmă, infecții ale vezicii urinare, dureri pelviene

-          Dificultăți în stabilirea sau menținerea relațiilor interpersonale, a sentimentului de sine, reacții exagerate la stres, incapacitatea de a se autoliniști, dificultăți în separarea de alte persoane, incapacitatea de a stabili limite personale, crește incidența tuburării de personalitate borderline, a tulburării somatoforme, apar tulburări ale comportamentului alimentar și abuz de alcool sau droguri.

-        Adulții care în copilărie au suferit abuzuri sexuale pot prezenta comportamente sexuale aberante, masturbări compulsive, dificultăți în alegerea partenerului și în exercitarea rolului de părinte, astfel că se distanțează de proprii copii, deoarece asociază afecțiunea cu contactul fizic.

Departe de a fi o problemă socială izolată, violența sexuală asupra femeilor este răspândită în toată lumea în forme manifeste, dar și latente, făcând parte din practicile sociale și culturale, căpătând în acest context aspectul de „normalitate”.

În acest context, violul conjugal (marital) reprezintă o consecință a raporturilor de putere inegale care există între femeie și bărbat, astfel încât putem considera inegalitatea de gen o formă invizibilă de violență împotriva femeii. În ceea ce privește consecințele abuzului sexual asupra victimelor, putem spune că acest tip de violență afectează profund sănătatea fizică și psihică a femeilor, comparativ cu cele care sunt victime ale altor forme de violență. Explicația constă în faptul că abuzul sexual este însoțit, în majoritatea cazurilor, de violență exercitată sub forme multiple.

Violul marital a fost luat în discuție, în mod public, abia în ultimele decenii, până atunci considerându-se că nu se poate vorbi de viol în cadrul căsătoriei deoarece soția are îndatorirea conjugală de a avea relații sexuale cu soțul său, legătura căsătoriei garantând, în principiu, consimțământul părților. Violul poate fi pus pe seama tulburării psihice și emoționale, a tulburării de personalitate, a traumelor psihice sau sexuale trăite în copilărie de agresor, dar și pe seama cauzelor biologice sau hormonale, a imposibilității de a relaționa fizic sau sexual cu o persoană de sex opus, dar poate fi și consecința dorinței de satisfacere a nevoilor sexuale cu orice preț sau a acumulării de sentimente negative pentru persoana respectivă.

Mai multe cercetări efectuate după anii 1990 au evidențiat actele de violență pe care le implică violul în cuplu, și, mai ales consecințele severe și pe termen lung asupra victimelor. Din acest punct de vedere au fost subliniate, în rândul femeilor violate de partener, efecte posttraumatice grave, precum: stare de șoc, anxietate, frică de partener și spaimă intensă, depresie, ideație suicidară. În același timp, comparativ cu femeile victime ale violurilor săvârșite de persoane necunoscute, victimele violului marital sunt mult mai predispuse către depresie, irascibilitate crescută sesizabilă, dificultăți de relaționare, diminuarea imaginii de sine, a respectului de sine, coroborată cu sentimente de rușine și autoblamare, insomnii, disfuncții alimentare de tip anorexic și bulimic, dispariția dorinței sexuale și a interesului pentru activitate sexuală, perceperea acestora ca fiind nocive. Încrederea în partenerul de viață se pierde în toate aspectele vieții de cuplu, de la interacțiunea socială interpersonală, ce devine defectuoasă către absentă, până la inexistența comunicării între parteneri.

Totodată s-a demonstrat că femeile violate de partener, în multe cazuri, suferă consecințe severe din punct de vedere al stării de sănătate: infertilitate și potențiale boli cu transmitere sexuală, inclusiv SIDA, risc crescut al bolilor inflamatorii pelviene, sângerări și leziuni vaginale, respectiv anale, infecții urinare, pierderea sarcinii, naștere de făt mort, risc crescut al cancerelor de col uterin și sân. Aceste consecințe ginecologice sunt, de cele mai multe ori însoțite de răni grave uneori, precum tăieturi provocate de obiecte contondente (cuțit, foarfece), diferite tipuri de arsuri, hemoragii nazale și interne, ruperea brațelor sau picioarelor, învinețirea ochilor și a feței, toate provocate de lovituri brutale cu pumnii și picioarele, arderea cu țigara etc.