• 

  Despre Mine

• 

  Servicii

• 

  Informatii Utile

• 

  Contact

Distribuția riscului de acte autolitice la nivelul județului Iași

29 Aug 13

Ca psiholog la Asociația Medicala C.I.R.T.I.T.A., am avut ocazia să particip nu numai la asigurarea asistenței psihologice a persoanelor ce au realizat acte autolitice, dar am avut ocazia să îmi fac și o idee asupra extinderii fenomenului și a variațiilor acestuia în ceea ce privește distribuția sa geografică, atât la nivel de județ dar chiar și de municipiu. la nivelul județului au fost înregistrate zone cu frecvență mare dar și zone în care acestea au lipsit. În tabel este făcută o centralizare a numărului de astfel de acte pe număr de comune, iar pe hartă se observă cum se concentrează aceste zone.

Se poate observa că zonele cu risc maxim, adică cele cu frecvenţa cea mai mare de acte autolitice se află în apropierea municipiului Iaşi: Ciurea (n=10), Miroslava (n=18), Tomeşti (n=13), Holboca (n=11), Valea Lupului (n=7), Leţcani (n=11), Schitu Duca (n=8). Aparent cifrele de la Valea Lupului şi Schitu Duca nu sunt la fel de mari ca ale celelalte dar nici una nu depăşeşte 4500 de locuitori, adică ratele obţinute de  200⁰/₀₀₀₀ pentru prima şi 177,77 ⁰/₀₀₀₀ pentru a doua sunt foarte mari, depăşind de cel puţin trei ori media pe judeţ la nivelul mediului rural. Recordul îl deţine însă comuna Miroslava care la cele 8500 de locuitori a înregistrat 18 episoade autolitice ceea ce corespunde la o frecvenţă de 211,76⁰/₀₀₀₀. Frecvenţa crescută în aceste comune este explicabilă prin proximitatea faţă de Iaşi, care le asigură practic un flux informaţional, de mişcare directă a individului şi aproape acelaşi stil de viaţă ca şi în oraş.

Tot în imediata vecinătate a Iaşului există însă alte două comune: Rediu şi Aroneanu în care nu s-a înregistrat nici un episod autolitic. Nici una dintre acestea, spre deosebire de restul, nu se găsesc nici pe marile artere de legătură între Iaşi şi alte oraşe (cum este Schitu Duca pe drumul Vasluiului şi Leţcani pe drumul european), nici nu cunosc o dezvoltare economică de tip industrial cum este cazul comunelor Miroslava şi Holboca şi nici nu au fost asaltate cu aceeaşi intensitate ca alte zone de la periferia Iaşului de proiecte de dezvoltare rezidenţială. La celălalt pol se găsesc, după cum am spus 33 de comune în care nu s-au înregistrat acte autolitice. Dintre acestea 23 se află în jumătatea vestică a judeţului. În aceeaşi jumătate vestică sunt şi peste 50% (6 din 11) dintre comunele cu un singur act autolitic. Cu alte cuvinte se poate spune că în vestul judeţului riscul pentru acte autolitice este mult inferior jumătăţii estice.

În această regiune s-au produs 74 din cele 256 de astfel de acte înregistrate în mediul rural, adică 28,90% dintre acestea, realizând o rată de 34,25⁰/₀₀₀₀ mult sub media pe judeţ. 71,1% din tentativele suicidare rurale s-au realizat în jumătatea estică unde s-a obţinut o rată de 83,33⁰/₀₀₀₀, cu mult peste medie şi depăşind semnificativ şi rata obţinută pe mediul urban şi chiar media globală pe întreg judeţul în care este inclusă şi  cazuistica de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi.

Foarte sugestivă este cealaltă imagine a județului unde acesta a fost împărţit cu o linie convenţională de la nord la sud, la vest fiind marcate cu roz doar comunele care au depăşit 3 tentative suicidare, la est fiind notate cu alb singurele 10 comune din această parte de judeţ fără tentative autolitice.  Se poate deci conchide că vecinătatea faţă de metropolă constituie factor de risc pentru creşterea tentativelor autolitice.