Romedea Logo

Doctoratul

30 Jun 13

”Nu te preocupa dacă nu poți da copiilor tăi ce e mai bun din toate…dă-le tot ce ai tu mai bun!”

Într-o zi, o femeie pe nume Anne, își lua carnetul de șofer. Când au întrebat-o care e profesia ei, nu a putut să răspundă. Nu știa cum să se considere.
Funcționarul insistă:
- Ceea ce v-am întrebat este dacă aveți un serviciu.
- Sigur că da, am un serviciu, exclamă Anne, sunt mamă!
- Noi nu considerăm acesta un serviciu. Am să consemnez ”casnică”, spuse funcționarul cu răceală.
O prietenă a ei, Marta, auzi cele întâmplate și căzu pe gânduri.
Într-o zi, nu știu cum se făcu dar se află într-o situație asemănătoare. Persoana care o interoga era o funcționară sigură pe ea și eficientă.
Formularul părea enorm și interminabil. Prima întrebare era: ”Care este ocupația dumneavoastră?” Marta se gândi puțin și, fără să știe cum, răspunse: ”Sunt doctor în dezvoltare infantilă și în relații umane.”
Funcționara făcu o pauză și Marta a trebuit să repete rar, emfatic, apăsând cuvintele semnificative. După ce a notat totul, tânăra funcționară vru să verifice:
- Pot să vă întreb, ce înseamnă că faceți, mai exact?
Fără pic de neliniște în glas, cu mult calm Marta explică:
- Desfășor un program pe termen lung, înăuntru și înafara casei.
Gândindu-se la familia ei, continuă:
- Sunt răspunzătoare de o echipă și am primit deja patru proiecte. Muncesc în regim de dedicare exclusivă. Marea exigență este de 14 ore pe zi, uneori chiar până la 24 de ore.
Pe măsură ce își descria responsabilitățile, Marta observă creșterea tonului de respect în vocea funcționarei.

Când se întoarse acasă, Marta fu primită de echipa sa: o fetiță de 13 ani, una de 7 ani și alta de 3 ani. Suind spre dormitoarele casei, ea auzi cel mai nou proiect al ei: un bebe de 6 luni, probând o nouă tonalitate a vocii. Fericită, Marta luă pe bebe în brațe și gândi la gloria maternității, cu multitudinea de responsabilități și orele interminabile de dedicație.
”Mama, unde-mi sunt pantofii?”, ”Mama, mă ajuți să-mi faci o fundă?”, ”Mama, bebe nu încetează din plâns!”, ”Mama, mă aștepți la sfârșitul orelor?”, ”Mama, vii mâine să mă vezi dansând?”, ”Mama, mergi la cumpărături?”, ”Mama……….”

Stând în pat, Marta se gândi: ”Sunt doctor în dezvoltare infantilă și în relații umane, dar bunicile, ce or fi?”
Și apoi a descoperit un titlu și pentru ele: doctorițe superioare. Străbunicile – doctorițe executive superioare.
… Și toate femeile, mamele, soțiile, prietenele și colegele… doctorițe în arta de a face viața mai bună.
Într-o lume în care se dă atâta importanță titlurilor, în care se cere mereu cea mai înaltă specializare în domeniul profesional, transformă-te într-o specialistă în arta de a iubi!