Romedea Logo

Să acceptăm viața așa cum este!

16 Aug 13

pescarUn pescar s-a așezat pe marginea aspră a unui perete stâncos și a aruncat o undiță în apă. S-a sprijinit de trunchiul solid al unui palmier. Frunzele, fremătând sub boarea lină a brizei, intonau un cântec de leagăn liniștitor. Lumina târzie a după-amiezii dănțuia în minuscule oglinjoare aurii pe marea care clipocea. Pescarul nu trebuia să se oprească și să se gândească: ” Iată paradisul!”. Din obișnuință, el accepta că așa erau lucrurile acolo în marea majoritate a timpului.

În această dimineață anume, așa ca aproape de fiecare dată în zorii zilei, s-a trezit și a cules fructe proaspete de mango din pomul de la ușa din față a modestului său cămin. S-a dus în junglă să culeagă nuci de cocos și fructe tropicale. Și-a lucrat un timp grădina în care cultiva cartofi dulci de calitate. A parcurs distanța scurtă spre casă atunci când stomacul i-a spus că venise ora să ia prânzul cu familia, căci ceas de mână nu avea. După ce a mâncat, s-a întins în hamac pentru obișnuita lui siestă de după-amiază.

Nu avea de ce să-și facă griji în legătură cu avuția sau copiii lui. Nimeni din sat nu poseda multe bunuri, majoritatea caselor erau mereu deschise pentru oaspeți și nu existau sisteme de alarmă. Copiii lui mergeau  prin împrejurimi în siguranță, iar insula nu fusese niciodată vizitată de un ofițer de poliție.

Acum, în timp ce soarele cobora calm și într-o mare bogăție coloristică spre orizont și briza mării mângâia blând, răcorind cu suflu-i revigorant căldura zilei, omul ședea pe peretele stâncos care fusese construit treptat de generații de străbuni ai lui.

O stațiune turistică, atrăgând mulți vizitatori bogați, fusese ridicată recent, nu departe de locul lui tradițional de pescuit. Un om de afaceri aflat în concediu se plictisise să nu facă nimic toată ziua, în afară să stea la piscină și a început să se agite. A ieșit din perimetrul stațiunii ca să facă o plimbare de seară de-a lungul țărmului și l-a întâlnit pe pescarul care ședea pe peretele stâncos.

Apropiindu-se de el, omul de afaceri a întrebat:
-          Ce faceți acolo?
-          Iaca, doar prind un pește sau doi pentru masa de seară a familiei mele, a venit răspunsul.
-          De ce să îți limitezi mătăluță prada la unul sau doi pești? L-a întrebat bărbatul, care-l etichetase deja drept leneș. Par să fie o grămadă de pești în ocean. Dacă ai petrece ceva mai mult timp aici, ai putea prinde trei sau patru pești.
-          De ce aș vrea, mă rog, așa ceva? A întrebat mirat pescarul.
-          Păi, a replicat omul de afaceri, surprins de lipsa de logică financiară a pescarului, ai putea să păstrezi un pește sau doi pentru familie și să-i vinzi pe ceilalți. Dacă economisești banii, poți cumpăra încă o undiță și îți poți dubla numărul de pești prinși.

Continuând să fie uimit, pescarul a întrebat din nou:
-          De ce aș face, mă rog, așa ceva?
-          Păi, a răspuns turistul, cu banii pe care-i câștigi în plus ai putea să cumperi o plasă. În acest fel ai prinde și mai mulți… și ai câștiga mai mulți bani.
-          Și la ce mi-ar folosi una ca asta? a întrebat umilul pescar, preferând solitudinea locului său de pescuit față de interogatoriul unui străin.
-          Atunci, a spus bogatul turist, nițel frustrat de naivitatea pescarului în ale afacerilor, ai putea să cumperi o barcă, să împrumuți poate niște bani, să cumperi mai multe bărci, să pui bazele unei flote de pescuit, să-ți conduci propria companie, să-ți investești câștigul la bursa internațională de valori și să devii foarte bogat.

Pescarul, om simplu, s-a uitat zeflemitor la bărbatul care avea idei atât de ciudate. Apa și uscatul îi ofereau din belșug ce-i trebuia. De ce să vrea să-și ia mai mult decât era necesar? De ce să vrea să ia grămada de pești de la familia și prietenii lui doar pentru a-i vinde înapoi tot lor?

-          Dacă-mi urmezi sfatul, a continuat turistul, ai putea să devii bogat și să ai tot ce vrei.
-          Ce aș face cu toți banii, dacă i-aș avea? L-a întrebat pescarul?
-          Ai putea să faci ce fac și eu, a răspuns mândru omul de afaceri. În fiecare an ți-ai putea lua două săptămâni de concediu ca să faci orice îți poftește inima. Ei bine, ai putea chiar să vizitezi o insulă tropicală, exact cum am făcut eu, unde ai putea să stai pe o stâncă și să pescuiești în voie.

 

 

după George W. Burns – ”101 povești vindecătoare pentru adulți”